Primul Război Mondial
Bătălia de la Mărăști
Bătălia de la Mărăști a fost prima din marile bătălii desfășurate pe teritoriul României în timpul campaniei anului 1917. S-a desfășurat între 22 iulie și 1 august 1917 fiind concepută ca o operație ofensivă pe o direcție secundară a armatelor române și ruse, în paralel cu operatia ofensivă principală de la Nămoloasa, la care s-a renunțat între timp.
La 20 iunie/3 iulie 1917, generalul Alexandru Averescu a emis „Ordinul de operație nr. 1 638”. Misiunea Armatei 2 era executarea unei ofensive energice pe valea Putnei, printr-un atac general în întreaga fâșie a Armatei, între dealul Arșița Mocanului și satul Răcoasa. Sectorul prevăzut pentru ruperea frontului inamic avea o deschidere de 13 kilometri, fiind situat la flancul drept al dispozitivului de luptă. În primul eșalon au fost dispuse Divizia 8 Infanterie – în flancul drept, Divizia 6 Infanterie – în centru și Divizia 3 Infanterie – în flancul stâng. Toate forțele participante la ofensivă au fost puse în coordonarea generalului Arthur Văitoianu, comandantul Corpului II Armată. Rezerva, la dispoziția comandantului Armatei era formată din Divizia 1 Infanterie și Brigada 2 Călărași.
Pentru această bătălie Armata 2 a avut la dispoziție un total de 56 de batalioane, 14 escadroane, 258 de tunuri și 50 000 de oameni. Pe timpul desfășurării bătăliei au mai fost primite ca sprijin sau întărire Divizia 1 Cavalerie, Brigada 2 Călărași, Brigada de Grăniceri și Batalionul 17 Pionieri.
Bătălia a început cu o puternică pregătire de artilerie pe durata a două zile, 9/22-10/23 iulie 1917. În dimineața zilei de 11/24 iulie, a fost declanșat atacul marile unități de infanterie. La ora 10 este cucerit satul Mărăști, iar până la sfârșitul zilei s-a reușit ruperea frontului Diviziei 218 Infanterie germană într-un sector cu lățimea de 10 kilometri. Acțiunea ofensivă a continuat și în ziua de 12/25 iulie obligând inamicul la o retragere generală, ceea ce a permis eliberarea localităților Mărăști, Câmpuri, Vizantea Mănăstirească, Roșculești, Răcoasa etc.
A treia Bătălie de la Oituz
A treia Bătălie de la Oituz a avut loc între 26 iulie/8 august - 9/22 august 1917, concomitent cu Bătălia de la Mărășești. Acțiunile militare s-au desfășurat în două etape. Prima etapă a fost între 26 iulie/8 august - 5/18 august iar cea de-a doua etapă între 6/19—9/22 august, ambele etape reprezentând lupte duse pentru respingerea a două încercări ale forțelor Grupului Gerok, de a pătrunde în valea Trotușului.
Planul general al ofensivei Puterilor Centrale prevedea o lovitură pentru străpungerea apărării trupelor româno-ruse pe valea Oituzului, cu scopul de a face joncțiunea cu trupele aflate sub comanda feldmareșalului von Mackensen, care declanșaseră ofensiva spre nord, pe valea Siretului.
Misiunea a revenit Grupului condus de generalul Friedrich von Gerok, aflat la flancul drept al Armatei 1 austro-ungare. Grupul Gerok era compus din Corpul 8 Armată - format din Diviziile 70 Honvezi, 117 Infanterie germană și 71 Infanterie austro-ungară, dispus între valea Dofteanei și Măgura Cașin și Gruparea Haber – formată din unități și subunități din Brigada 8 Munte austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară, Divizia 37 Honvezi etc. dispusă între Măgura Cașin și Irești.
În fața lor se aflau forțele Armatei 2 române formate din Corpul IV Armată (Diviziile 6, 7 și 8 Infanterie), comandat de generalul de divizie Gheorghe Văleanu, ocupând fâșia dintre valea Dofteanei și înălțimea Sboina Neagră și Corpul II Armată (Diviziile 12, 3 și 1 Infanterie), comandat de generalul de divizie Arthur Văitoianu, ocupând fâșia dintre înălțimea Sboina Neagră și satul Valea Sării. Rezerva Armatei 2 era constituită din patru batalioane, dispuse la Câmpuri.
Bătălia de la Mărășești
Bătălia de la Mărășești (6-16 august 1917) a fost cea mai importantă operațiune militară desfășurată de Armata Română în timpul Primului Război Mondial. A fost o operațiune complexă, de apărare și menținere a liniei frontului punctată cu numeroase riposte ofensive din partea românilor, în condițiile în care armata rusă era în plină disoluție revoluționară.
Generalul german Curt von Morgen, comandantul Corpului I de Rezerva, consemna în memoriile sale: "Rezistența dușmanului, în special a românilor, a fost neobișnuit de dârză și s-a manifestat prin 61 de contraatacuri ... în decursul celor 14 zile de luptă. Ele au condus mai ales la lupta cu baioneta."