top of page

Bătălia de la Mărăști

Bătălia de la Mărăști a fost prima din marile bătălii desfășurate pe teritoriul României în timpul campaniei anului 1917. S-a desfășurat între 22 iulie È™i 1 august 1917 fiind concepută ca o operaÈ›ie ofensivă pe o direcÈ›ie secundară a armatelor române È™i ruse, în paralel cu operatia ofensivă principală de la Nămoloasa, la care s-a renunÈ›at între timp.

​

La 20 iunie/3 iulie 1917, generalul Alexandru Averescu a emis „Ordinul de operaÈ›ie nr. 1 638”. Misiunea Armatei 2 era executarea unei ofensive energice pe valea Putnei, printr-un atac general în întreaga fâÈ™ie a Armatei, între dealul ArÈ™iÈ›a Mocanului È™i satul Răcoasa. Sectorul prevăzut pentru ruperea frontului inamic avea o deschidere de 13 kilometri, fiind situat la flancul drept al dispozitivului de luptă. În primul eÈ™alon au fost dispuse Divizia 8 Infanterie – în flancul drept, Divizia 6 Infanterie – în centru È™i Divizia 3 Infanterie – în flancul stâng. Toate forÈ›ele participante la ofensivă au fost puse în coordonarea generalului Arthur Văitoianu, comandantul Corpului II Armată. Rezerva, la dispoziÈ›ia comandantului Armatei era formată din Divizia 1 Infanterie È™i Brigada 2 CălăraÈ™i.

​

Pentru această bătălie Armata 2 a avut la dispoziÈ›ie un total de 56 de batalioane, 14 escadroane, 258 de tunuri È™i 50 000 de oameni. Pe timpul desfășurării bătăliei au mai fost primite ca sprijin sau întărire Divizia 1 Cavalerie, Brigada 2 CălăraÈ™i, Brigada de Grăniceri È™i Batalionul 17 Pionieri.

​

Bătălia a început cu o puternică pregătire de artilerie pe durata a două zile, 9/22-10/23 iulie 1917. În dimineaÈ›a zilei de 11/24 iulie, a fost declanÈ™at atacul marile unități de infanterie. La ora 10 este cucerit satul Mărăști, iar până la sfârÈ™itul zilei s-a reuÈ™it ruperea frontului Diviziei 218 Infanterie germană într-un sector cu lățimea de 10 kilometri. AcÈ›iunea ofensivă a continuat È™i în ziua de 12/25 iulie obligând inamicul la o retragere generală, ceea ce a permis eliberarea localităților Mărăști, Câmpuri, Vizantea Mănăstirească, RoÈ™culeÈ™ti, Răcoasa etc.

A treia Bătălie de la Oituz

A treia Bătălie de la Oituz a avut loc între 26 iulie/8 august - 9/22 august 1917, concomitent cu Bătălia de la MărășeÈ™ti. AcÈ›iunile militare s-au desfășurat în două etape. Prima etapă a fost între 26 iulie/8 august - 5/18 august iar cea de-a doua etapă între 6/19—9/22 august, ambele etape reprezentând lupte duse pentru respingerea a două încercări ale forÈ›elor Grupului Gerok, de a pătrunde în valea TrotuÈ™ului.

​

Planul general al ofensivei Puterilor Centrale prevedea o lovitură pentru străpungerea apărării trupelor româno-ruse pe valea Oituzului, cu scopul de a face joncÈ›iunea cu trupele aflate sub comanda feldmareÈ™alului von Mackensen, care declanÈ™aseră ofensiva spre nord, pe valea Siretului.

Misiunea a revenit Grupului condus de generalul Friedrich von Gerok, aflat la flancul drept al Armatei 1 austro-ungare. Grupul Gerok era compus din Corpul 8 Armată - format din Diviziile 70 Honvezi, 117 Infanterie germană È™i 71 Infanterie austro-ungară, dispus între valea Dofteanei È™i Măgura CaÈ™in È™i Gruparea Haber – formată din unități È™i subunități din Brigada 8 Munte austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară, Divizia 37 Honvezi etc. dispusă între Măgura CaÈ™in È™i IreÈ™ti.

​

În faÈ›a lor se aflau forÈ›ele Armatei 2 române formate din Corpul IV Armată (Diviziile 6, 7 È™i 8 Infanterie), comandat de generalul de divizie Gheorghe Văleanu, ocupând fâÈ™ia dintre valea Dofteanei È™i înălÈ›imea Sboina Neagră È™i Corpul II Armată (Diviziile 12, 3 È™i 1 Infanterie), comandat de generalul de divizie Arthur Văitoianu, ocupând fâÈ™ia dintre înălÈ›imea Sboina Neagră È™i satul Valea Sării. Rezerva Armatei 2 era constituită din patru batalioane, dispuse la Câmpuri.

Bătălia de la Mărășești

Bătălia de la MărășeÈ™ti (6-16 august 1917) a fost cea mai importantă operaÈ›iune militară desfășurată de Armata Română în timpul Primului Război Mondial. A fost o operaÈ›iune complexă, de apărare È™i menÈ›inere a liniei frontului punctată cu numeroase riposte ofensive din partea românilor, în condiÈ›iile în care armata rusă era în plină disoluÈ›ie revoluÈ›ionară.

​

Generalul german Curt von Morgen, comandantul Corpului I de Rezerva, consemna în memoriile sale: "RezistenÈ›a duÈ™manului, în special a românilor, a fost neobiÈ™nuit de dârză È™i s-a manifestat prin 61 de contraatacuri ... în decursul celor 14 zile de luptă. Ele au condus mai ales la lupta cu baioneta."

bottom of page