top of page

Războiul de poziții

Anul 1915 a fost anul în care nicio tabără nu a reuÈ™it să desfășoare ofensive decisive. Nu se mai efectuau atacuri È™i deplasare, ci se menÈ›ineau poziÈ›iile. Războiul capătă o nouă formă. Planurile strategice au fost paralizate. Un stat care recurgea la organizarea unei poziÈ›ii defensive È™i amplasarea unor obstacole, ca reÈ›eaua de sârmă ghimpată, putea face față unui inamic invadator, nevoit să se apere împotriva focurilor de mitraliere săpând tranÈ™ee È™i adăposturi. Crearea unui front defensiv continuu a devenit o preocupare permanentă. Frontul era rapid dotat. Era constituit din două linii de poziÈ›ii paralele, separate de un spaÈ›iu ce varia între 3–4 km, devenind „un pământ al nimănui”. Sistemul defensiv era întărit prin puncte de rezistență ale căror apărători acÈ›ionau trăgând cu mitraliere din flancuri asupra infanteriei inamice dacă îÈ™i consolida o prima poziÈ›ie.

 

Ofensiva era din ce în ce mai dificilă de efectuat. Pentru un asalt de succes, infanteria trebuia să facă o breșă sau să deschisă reÈ›eaua se sârmă ghimpată pentru a-i asigura trecerea, atunci când armele inamice erau neutralizate, sau când soldaÈ›ii, înghesuiÈ›i, nu aveau timpul necesar să-È™i părăsească adăpostul. Artileria a fost cea care efectua pregătirea atacului. Progresele fortificaÈ›iilor au suspus adăposturile la proba obuzelor uÈ™oare.Tirul artileriei de campanie nu era adaptat pentru distrugerea reÈ›elei de sârmă sau a tranÈ™eelor. Erau necesare dezvoltarea artileriei grele È™i crearea unei artilerii de tranÈ™ee care să utilizeze dispozitive cu tir curbat. Armamentul infanteriei nu era adaptat noilor condiÈ›ii de lupta. Grenadă de mâna era o armă indispensabilă pentru atacarea inamicului adăpostit în tranÈ™ee, aflat la mică distanță. AviaÈ›ia, care în 1914 nu avea decât misiuni de explorare È™i recunoaÈ™tere, trebuia să fotografieze poziÈ›iile adverse, să contribuie la reglarea tirurilor artileriei, să survoleze spatele frontului inamic, să ofere indicii privind pregătirea unei ofensive, să bombardeze depozitele de material È™i de muniÈ›ii, convoaiele de aprovizionare È™i să apere trupele când făceau manevre de zi. Pentru o operaÈ›iune ofensivă de succes, era necesar progresul militar È™i tehnologic.

 

Astfel, pe durata războiului s-a desfășurat o largă cursa a înarmării. Se punea problema nu doar ruperii frontului advers, ci È™i străpungerii poziÈ›iei. Statele beligerante căutai să-È™i concentreze eforturile către sectoarele de front sau spre poziÈ›iile care nu beneficiau de o organizare solidă. Înaltul Comandament german s-a decis să adopte o atitudine defensivă după experiență avută la Yser-Războiul de PoziÈ›ii îi permitea să menÈ›ină frontul cu forÈ›e reduse. Pe frontul estic, organizarea pe poziÈ›ii defensive nu era continuă în densitate sau în profunzime, nici în echipament. PoziÈ›iile nu erau precum cele occidentale. Problema străpungerii era uÈ™or soluÈ›ionată pe frontul estic. Înaltul Comandament francez nu putea să deschisă o breșă largă È™i adâncă în poziÈ›iile germane. A privit însă spre noi teatre de războaie. În cadrul campaniei din 1915, germanii au plănuit ofensivă majoră contra Rusiei. La sfârÈ™itului anului 1914, Falkenhayn a început expediera către frontul estic cu noi efective disponibilizate de pe frontul vestic.

bottom of page