top of page

CAUZE

Cauza principală a Primului Război Mondial a fost refuzul imperiilor de a acorda populaÈ›iilor lor dreptul la auto-determinare. Bosnia a fost anexată de către Imperiul Austro-Ungar în 1908, în dispreÈ›ul sentimentelor sau dorinÈ›elor populaÈ›iei, Austro-Ungaria însăși fiind deja, la acel moment, un stat multi-etnic în care numeroase minorități erau dominate de o clică de nemÈ›i È™i unguri. La fel cum românii transilvăneni aflaÈ›i sub opresiunea austro-ungară priveau cu speranță de ajutor spre românii deja liberi din regatul României, tot aÈ™a È™i sârbii din Bosnia È™i din restul Imperiului Austro-Ungar priveau cu speranță spre fraÈ›ii lor din regatul independent al Serbiei.

​

Monarhia habsburgică se baza mai mult pe forță împotriva popoarelor care trăiau în interiorul statului multinaÈ›ional austro-ungar, decât pe loialitatea acestor popoare, È™i la începutul secolului al XX-lea această loialitate, în mod vădit, se dilua. Popoarele aflate în interiorul imperiilor multinaÈ›ionale erau nemulÈ›umite de frontierele existente la acel moment, precum È™i de modul în care aceste frontiere erau menÈ›inute prin instituÈ›ii politico-statale conservatoare. De altfel, unul dintre puÈ›inele câÈ™tiguri obÈ›inute în urma Primului Război Mondial a fost chiar acest drept al popoarelor la autodeterminare. În epocă, observatorii avizaÈ›i considerau că aristocraÈ›ii care conduceau Imperiul Austro-Ungar promovau politici expansioniste nebuneÈ™ti, care erau contra propriilor lor interese: imperiul gemea deja sub greutatea propriilor contradicÈ›ii È™i a frustrării minorităților oprimate, în timp ce conducerea îngloba Bosnia-HerÈ›egovina, o altă provincie cu populaÈ›ie diversă religios È™i etnic.

​

Există multe ipoteze care încearcă să explice cine, sau de ce, a fost vinovat pentru începutul Primului Război Mondial. Primele explicaÈ›ii, prevalente în 1920–1930, accentuau versiunea oficială, care, în conformitate cu Tratatul de la Versailles È™i Tratatul de la Trianon, plasa întreaga responsabilitate asupra Germaniei È™i aliaÈ›ilor săi. Versiunea oficială a fost o ipoteză bazată pe ideea că războiul a început când Austro-Ungaria a invadat Serbia, susÈ›inută de Germania care a invadat, fără provocare, Belgia È™i Luxemburg. În această viziune, ipoteza este că responsabilitatea pentru război s-a creat prin agresiunea Germaniei È™i a Austro-Ungariei, în timp ce Rusia, FranÈ›a È™i Marea Britanie au ripostat legitim acestei agresiuni. Această idee a fost, ulterior, apărată de istorici ca Franz Fischer, Imanuel Geiss, Hans-Ulrich Wehler, Wolfgang Mommsen È™i V.R. Berghahn. Cu timpul, alÈ›i analiÈ™ti au luat în consideraÈ›ie È™i factori suplimentari precum, de exemplu, rigiditatea planurilor militare ruse È™i germane, dată fiind importanÈ›a concepÈ›iei de a ataca primul È™i de a executa planurile militare într-un ritm rapid).

​

O altă cauză a războiului a fost dezvoltarea industriei de armament, care a dus la formarea de alianÈ›e cu substrat militarist. Un exemplu de militarism a fost construirea vasului HMS Dreadnought, o navă de luptă revoluÈ›ionară, care avea o superioritate majoră față de navele anterioare, numite "pre-dreadnought". Noul vas a mărit puterea maritimă a Marii Britanii È™i a lansat o competiÈ›ie acerbă în construcÈ›ia vaselor între Marea Britanie È™i Germania din cauza Noului imperialism. În general, naÈ›iunile care făceau parte din Tripla ÎnÈ›elegere (Antanta) se temeau de cele care aparÈ›ineau la Tripla Alianță È™i vice versa.

​

Capacitatea redusă a mijloacelor de comunicare folosite în 1914 a contribuit la agravarea conflictului: toate naÈ›iunile utilizau încă telegraful È™i ambasadorii lor ca principală metodă de comunicare, cauzând, astfel, întârzieri de ore sau chiar de zile întregi.

​

bottom of page